International

Grigore Gafencu’s Poetry of Memory // Grigore Gafencu si Poezia Memoriei

Image: Neon street lights distorted in the reflection of glass at night.

Romanian poet Grigore Gafencu invites his readers into the abstract imagery of memory and change in the late hours of the evening.

Poetul român Grigore Gafencu își îndrumează cititorii prin imaginile abstracte ale memoriei și schimbării din orele târzii ale serii.

 

3.VIII.’18 – 23:47

 

Cântă albastru o

amintire printre                                                                           

umbre de vise

 

Cântă și toți înțeleg

ce verbalizează

toți cochetează 

cu ea, amintirea

 

iar

 

ea se răzgândește 

roșu disonant

cântă

 

toți o ascultă și nimeni

nu se plânge de timpanele 

sparte

sânge turcoaz

curge din urechi

zâmbete le sunt întipărite

 

pe chipuri în priviri

 

dar toți sunt desculți

dansând pe gheața

groasă – capac

de abis

indigo

Singing blue

a memory among

shadows of dreams

 

It sings and everyone understands

what it enunciates

all court with it,

the memory

 

and

 

it reconsiders

dissonant red it

sings

 

everyone is listening and no one

is complaining about their eardrums

shattered

turquoise blood

flows from their ears

smiles are etched

 

on faces and in gazes

 

but everyone is barefoot

dancing on the ice

thick – a seal

of an indigo

abyss

 

 

15.VI.’20 – 00:14

 

A trecut ceva vreme de

când am mai auzit ceva despre albul și orbul                               

șarpe ce îți păzea

copilăria

 

Înoți acum cu

ceilalți și coji de ouă, translucid

crapă sub tălpile tale

delicat

 

Soarele strălucește ca

platina topită arde prin

amintirile tale și încet

năpârlești,

revelând solzi negri

ești orb, dar

guști cum curge timpul

It has been a while since we

heard from the white blind

serpent guarding your

childhood

 

You’re now swimming with

others and eggshells, translucent

are cracking under your feet

softly

 

The sun shines like molten

platinum it burns through

your memories and slowly

you shed your skin,

revealing black scales

you’re blind, but you

taste the time flowing

 

Image: Michelle Mendieta Mean

Categories: International

Tagged as: ,

Leave a Reply